Alegeri locale 2016

Fraierilor, voi cu cine votati in Sectorul 6?

„Eu cu cine votez?” se întreba cetățeanul turmentat în „O scrisoare pierdută” și exact același lucru mă întreb și eu acum, în prag de alegeri. Pentru că sunt născut și crescut în acest sector simt că am o datorie morală, de aici pleacă tot demersul meu. Pentru a avea un primar brav pentru sectorul în care locuim trebuie să alegem în cunoștință de cauză, de aceea am încercat să vă prezint cei 8 candidați pentru fotoliul de primar. Pentru a nu fi acuzat că țin partea unuia sau altuia am ales să-i prezint în exact aceași ordine care apar și pe lista candidaturilor definitive predată de BEC Sector 6.

Da, tot răul cel mai mic vom alege și de această dată…

 

Florescu Ștefan-Viorel (Candidat independent, 45 ani) – “Independent politic, dependent de oameni”

Acesta se află la a doua candidatură după ce în urmă cu 4 ani candida tot din postura de independent. Era președinte PC Sector 6 pe vremea aia și spera la o candidatură din partea USL-ului. Nu i-au ieșit jocurile și s-a văzut mulțumit doar cu un “Candidat independent, garantat Sorin Oprescu”. Chiar și așa a obținut un rezultat foarte bun în opinia mea, 12,96% (19.876 voturi), în condițiile în care USL-ul era pe val și înghițea cam toate voturile.

Imediat dupa alegerile din 2012 a devenit membru PSD și probabil se vedea deja candidat din partea PSD-ului, dar Gabriel Mutu a avut grijă ca visele să-i fie spulberate. Din câte am citit prin presă au fost discuții pentru a candida din partea PNL-ului, dar nici de această dată nu s-a concretizat nimic. Probabil că anul acesta ar fi mers cu “Garantat Piedone”, dacă nu exista cazul Colectiv.

Trecând peste “independența politică” și uitându-mă peste proiectele pe care le are în vedere remarc construirea unui spital clinic în sectorul 6, asfaltarea tuturor străzilor și, ce mi-a atras atenția în mod special, vrea ca în piețele Sectorului 6 să fie instalate monitoare care vor transmite în timp real ședințele Consiliului Local Sector 6.

În altă ordine de idei nu știu câtă încredere putem avea într-un om care, in urmă cu 4 ani, în cadrul unei întâlniri informale, negocia voturile cetățenilor ca la piață.

 

Mironescu Răzvan-Horia (PNL, 48 ani) – “Reabilitez Sectorul 6! Vin cu soluții!”

Candidatul PNL pleacă din start cu dezavantaj având în vedere că actualul primar, Rareș Mănescu, îi este coleg de organizație si nu o spun eu, ci o spune chiar Mironescu. Chiar sunt curios dacă există vreun cetățean al sectorului 6 care se declară mulțumit de activitatea primarului Mănescu?!?

Revenind la candidatul Mironescu… este deputat ales in Colegiul 26 (Cartierul Militari) din decembrie 2012. La Camera Deputaților a avut 51 de luări de cuvânt și a semnat 49 de propuneri legislative dintre care doar 5 au fost promulgate ca legi, deci din acest punct de vedere nu putem spune ca nu și-a făcut treaba, dar nici nu s-a omorât prea tare cu firea.

Personal îmi place programul lui de guvernare locală, îmi place pentru că spre deosebire de ceilalți candidați țintește atât dezvoltare economică în sector cât și parteneriate cu primăria generală.

Mai că puteam pune ștampila pe el, noroc cu Oreste că ne-a readus cu picioarele pe pământ:

Oreste Teodorescu: […] este adevarat că o dată pe săptămână vă intâlniți cu domnul Mănescu și cu domnul Mutu, contracandidatul dvs., în aceeași societate inițiatică, discretă și regulară din România?

Razvan Mironescu: Nu.

Oreste Teodorescu: Vă susțineți acest răspuns în fața tuturor telespectatorilor?

Razvan Mironescu: Da, pentru ca nu mă întâlnesc în fiecare săptămână.

Oreste Teodorescu: Deci nu sunteți membri în aceeași loja masonică… hai că să vă pun întrebarea direct.

Razvan Mironescu: Ba da, eu cu domnul Mutu suntem.

Oreste Teodorescu: Aaa, deci dvs. cu domnul Mutu sunteți frați în aceeași lojă masonică dar, chipurile, pentru toți fraierii din Sectorul 6, dvs. vă aflati într-o competiție electorală.

Razvan Mironescu: Normal.

 

Mutu Gabriel (PSD+UNPR, 46 ani) – “Vreau Știu Pot”

La fel ca și colegul candidat de la PNL, Gabriel Mutu este demnitar in Parlamentul Romaniei, doar că acesta ocupă de 8 ani un loc in Senatul României după ce în legislatura 2008-2012 a activat in grupul PD-L. În octombrie 2010 trece de la PD-L la PSD pentru că “nu se mai regăseşte în politica practicată de PDL la nivel social”.

În loc de program de guvernare locala vine cu un decalog pentru sectorul 6 din care reiese că vrea să se ocupe de curațenia sectorului printr-o structură care va funcționa sub aripa consiliului local și care va genera peste 500 de locuri. De fapt nu cred ca se va crea vreun loc real de munca, cred doar că se vor muta angajații de la URBAN la noua firmă. Stau acum și mă gândesc… și nu-mi vine în minte vreo firmă controlată de vreo autoritate a statului și care să funcționeze corect.

De asemenea, candidatul PSD de la Sectorul 6, este urmarit penal într-un dosar de evaziune fiscală și spălare de bani. În fine, pe de parte cel mai amuzant lucru din actuala campanie mi s-a părut mesajul de pe corturile lui instalate prin sector… “Vorbește cu Mutu”… no comment!

Cred că PSD-ul a ales cea mai nefericită candidatură pentru Sectorul 6.

 

Dinuță Ioan (PRU, 57 ani) – “Contractul cu cetățeanul! Împreună spre normalitate!”

A fost primar al sectorului 6 în perioada iunie 1996 – iunie 2000 din partea CDR, iar în perioada 1992 – 1996, 2000-2004 a ocupat funcția de viceprimar. Evident că informația e luată de pe wikipedia, deși eram tot locuitor al sectorui 6, eram prea mic și nu-mi amintesc de niciun Ioan Dinuță. Uitându-mă pentru contractul cu cetățeanul pe care îl propune văd că vrea să facă un audit pentru ultimii 26 de ani în Primăria Sectorului 6, chiar m-ar interesa un astfel de audit, dar nu făcut de un primar în funcție. Am căutat realizările domnisiei sale, dar nu am găsit nimic notabil, cu excepția unor legături cu mafia vremii.

 

Stan Robert (ALDE, 46 ani) – “Îndrăznește mai mult. Ridicăm Sectorul 6 la STANdarde europene!”

Dacă nu era prima parte copiată de la sloganul Pepsi “Dare for more”, cred că era cel mai interesant/bun slogan al candidaților la Primăria Sectorului 6.

Îmi place că iși propune să realizeze străpungerile str. Valea Cascadelor – str Prelungirea Ghencea; bd. Timișoara – Centura Bucureștiului; str. Brașov – Șos Alexandrei, dar nu spune nimic de Penetraţia Splai-Ciurel – Autostrada A1 sau Strada Liniei. Lucrările acestea mi se pare esențiale pentru traficul sectorului nostru. Văd că acuză lipsa străzilor neasfaltate sau lipsa unui centru medical, dar de când este consilier local (iunie 2012) nu-mi aduc aminte să fi venit cu un astfel de proiect în Consiliul Local.

 

Enache Ștefan (PMP, 40 ani) – “Punem sectorul 6 în mișcare!”

Recunosc că nu am auzit nimic, dar absolut nimic, despre Enache Ștefan până la începutul lunii aprilie când am citit în Hotnews că președintele PMP Sector 6, în speță Enache Ștefan, ar fi cerut mită 15,000 de euro lui Carmen Dincă pentru ”demararea campaniei electorale” în alegerile locale, de altfel vizita respectiva la DNA e cam singurul lucru pe care îl știe internetul despre candidatul PMP la Primăria Sectorului 6.

 

Daneș Mihai (USB, 59 ani) – “Decât să promitem ca ei, mai bine să facem împreună!”

Candidatul Mihai Daneș, alături de Mironescu, par a fi singurii care au pus preț pe redactarea unui program serios de guvernare locală. Personal nu l-aș vota din simplu motiv că are de gând să oprească proiectul Penetraţia Splai-Ciurel-A1, un proiect pe care eu îl consider vital pentru descongestionarea traficului pe Bulevardul Iuliu-Maniu. Daneș Mihai este medic veterinar de profesie și, exact ca în cazul candidatului PMP, internetul nu știe prea multe despre el.

 

Magherescu Alexandru Cristian Mircea  (PDS, 40 ani) – “Împreună pentru un sector sănătos!”

Alexandru Magherescu este medic, fondatorul centrului medical Doris, din cartierul Militari. Ca și candidatul Mutu, Magherescu are probleme cu legea. Tribunalul Municipiului Bucuresti l-a condamnat la 7 ani de închisoare cu executare pentru ca a fraudat o companie de asigurari. El a vandut un autoturism Audi unui fotbalist după care l-a declarat furat. În 2012 a candidat la alegerile parlamentare din partea ARD-PDL pentru un loc în Camera Deputaților. În caz de nu știați PDS-ul (Partidul Dreptății Sociale) este deținut de Marian Vanghelie.

PS: Nu uitați, alegerile locale au loc duminica viitoare (5 iunie). Votul va începe la ora 7:00 și se va încheia la ora 21:00. Și nu cred că trebuie să vă mai zic eu de ce trebuie să vă exercitați acest drept constituțional!

Parcurile ne sunt asfaltate, dar străzile… ioc!

Locuitorii de pe Dealul Măcinului din Drumul Taberei își vor scoate din vocabular expresia „să ieșim la iarbă verde” și asta nu pentru ca ar fi prea ocupați și n-ar avea timp, ci pur și simplu pentru că nu mai au iarbă verde. A avut grija primăria, prin ADPDU Sector 6, să asfalteze și peticul de spațiu verde din spatele blocului…

Parcă trăim un banc, parcurile ne sunt asfaltate, dar străzile… ioc!

#Știidela6#Asfaltare

Posted by ADPDU Sector 6 on Monday, November 16, 2015

Bruxelles și Flandra

N-am mai scris de mult, dar nici de această dată n-am să mă omor cu scrisul, las pozele să vorbească…

Primaria din Bruges
Portul Oostende
Grand Place (Grote Markt)
Palatul Regal
Atomul și Mini Europa
Mini Europa și partea vestică a orașului vazute din Atom
Comisia Europeană
Primaria din Bruges
Portul Oostende
Marea Nordului
Catedrala din Anvers
Râul Escaut la Anvers
Castelul Het Steen (Anvers)
Autoworld Bruxelles 2015

Înger pentru înger

Inger pentru inger

Știu că rămăsesem dator cu detalii despre înființarea ONG-ului. Ca să rezum, după campania reușită de strângere a rechizitelor, dupa prima ediție, cea de-a doua ediție și cea de-a treia ediție a campaniei „Zâmbetul unui copil, neprețuit!” am simțit nevoia să acționăm sub umbrela unei entități. Numele a fost ales în memoria unui prieten care s-a implicat alături de noi, dar care acum este printre îngeri. De aici și numele primei campanii după dobândirea calității de persoană juridică a Asociației „Per Sempre”.

Așadar, joi ne unim forțele pentru a aduce zâmbetul pe chipul copilașilor de la centrul “Înger alb“. Ca în fiecare an lansez invitația de a se alătura campaniei tuturor persoanelor care doresc să se implice. 5 lei nu e o sumă prea mică!


Campania “Zâmbetul unui copil, nepreţuit” – ediția a III-a

Zambetul unui copil

Niță Cosmin, Petre Ana-Maria, Ștefan Bogdan, Pavel Mădălina, Vlădărean Andrei, Vlădescu Lavinia, Bîru Ionuț, Dincă Georgiana, Bîru Alexandru, Irina Meiroșu. Pentru majoritatea oamenilor acestea sunt doar niște nume, pentru mine sunt numele prietenilor care de fiecare dată în preajma sărbătorilor mă întreabă „Adi, dar nu facem nimic și pentru copilași?”. Și orîcât de ocupat aș fi nu am decât să le răspund afirmativ. Am făcut această expozițiune ca să vedeți cum de campania “Zâmbetul unui copil, nepreţuit”, începută acum 3 ani, a ajuns la ediția a III-a.

Dacă în prima ediție și în a doua ediție am ales să mergem la centre de copii, anul acest am decis să ajutăm două familii nevoiașe din satul Roșu (comuna Chiajna), o mică localitate din jurul Bucureștiului.

Ca în fiecare an lansez invitația de a se alătura campaniei tuturor persoanelor care doresc să se implice.5 lei nu e o sumă prea mică!

Later edit: Poze!

Vreme trece, vreme vine

Tara, tara vrem ostasi!

În metrou, ținându-l de mână, mama îi trasă ordinele: „Sper ca atunci când vei ajunge acasă să nu te văd din nou cu tableta în mână. Dacă nu-ți faci temele nu-ți mai dau tableta!”. O bunică din dreapta celor doi nu pare că înțelege ce se întâmplă. Scena mi-a smuls un zâmbet și m-a aruncat cu gândul departe… atât de departe încât toate ideile care puneau stăpânire pe mine începeau cu ‘pe vremea mea’. Stop cadru! Pe vremea mea?!? Sună de parcă am îmbătrânit, deși 25 de ani e o vârstă frumușică, poate chiar cea mai frumoasă vârstă. Da! Dar… un sfert de secol! Mintea îmi joacă feste. De ce mă raportez la secole?!?

 

Uit de vârstă. Mă uit din nou la copilul de 9-10 ani, fața lui descumpănită îmi aducea aminte de fața pe care o faceam și eu… jucam teatru în speranța ca părinții să mă mai lase o oră afară cu prietenii. Pe vremea mea băteam mingea, jucam „Frunza”, „Țară, țară vrem ostași”, „Castelul”, etc. Acum toate astea au fost înlocuite de această tăbliță tehnologică. Mi se pare trist, parcă pe vremea mea ne bucuram și de natură. Acum îți downloadezi un wallpaper cu un peisaj și ai rezolvat dorința de natură. Râd! Până la urmă fiecare generație cu caracteristicile ei. Eu mă simt un norocos, am copilărit și ca parinții mei și ca noua generație. Evident eu n-aveam tabletă, dar aveam joc pe televizor.

 

Ies de la metrou, e frig. Îmi sar ideile. Parcă mai ieri era vară.

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi și nouă toate;

Ce e rau și ce e bine

Tu te-ntreabă și socoate;

Nu spera și nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

(Mihai Eminescu, Glossă)

Vai de ei, vai de BAC-ul lor…

Reporter: Ai promovat?
Elev (cu gura până la urechi): Bineînțeles, am învâțat… era normal să promovez.
R: Căt ai luat?
Elevul (mândru): 6,40!

Interviul era un pic mai amplu, dar am rămas perplex după ce și-a spus nota cu mândrie. Îmi e milă de „eroul” nostru, mi-e milă de ziua când va termina o facultate (mai mult ca sigur una particulară) și va realiza că nu știe să facă nimic, se va duce la multe interviuri, dar fără succes! Neavând un venit stabil se va baza pe „combinații”, iar visul lui va fi să ajungă să lucreze în Anglia, Spania sau Italia. Pe la 30-35 de ani va pune totul în seama destinului și va emite inepții de genul: „Romania-i de căcat!”, „Sistemul de învățământ e la pământ” etc.

Ce mă îngrijorează pe mine nu e neapărat el, ci faptul că va face copii pe care va fi incapabil să-i educe, va fi incapabil să le insufle dorința de a învăța, asta pentru că el nu e conștient de faptul că singurul mod prin care își poate dirija destinul îl va găsi prin cărțile care îi vor trece prin mâini. Și uite așa România va avea parte de generații și generații de neghiobi.